Fum şi Parfum

Meritele celor care merg în fiecare duminică la biserică se regăsesc şi în dogmatismul timpuriu al iconoclaştilor. În paralel cu aceasta, s-ar putea să mă înşel în legătură cu soarta micilor întreprinzători. Aceaştia pot merge mai departe în direcţia descrisă de guvernul federal şi ar putea astfel ieşi din marasmul economic în care se zbat. Cetăţeanul de rând îşi poate duce liniştit câinele la plimbare. Se poate întâlni în parc cu acea blondă irezistibilă căreia ar vrea să-i spună cât de bine arată. Dar la urma urmei ce rost are să-i spună? S-ar putea să nu aprecieze. De fapt cel mai probabil nu va aprecia ci dimpotrivă. Va considera că a mai cucerit pe cineva.

Sursele sale de informare sunt din ce în ce mai puţine. Neşansa unora de a primi acea scrisoare deschisă din partea societăţii civile a generat nemulţumirea generală în cadrul Consiliului de Administraţie al firmei noastre. Detetestabil este şi faptul că muncitorii şi patronii se înţeleg de minune când vine vorba de bani. Este poate greu de crezut dar aşa se întâmplă uneori. Munca de jos este foarte bine plătită dar şi cea de sus.

Nu vine muntele la Mahomed ci Mahomed la munte. Ne place tuturor să mergem la multe şi să ne dăm cu schiurile. Au apărut noi pârtii. Poţi să-ţi iei şi abonament pentru a beneficia de reduceri la telescaun. Picioarele rupte sunt ceva la ordinea zilei. Mulţi se miră dar majoritatea nu. Tragedia unui om accidentat nu poate fi împărtăşită. În astfel de locuri doar bucuria poate fi împărtăşită. Oamenii nu au venit să afle despre accidente. Cine se accidentează aproape că dispare din realitate. Adevărata realitate este distracţia pentru ei. Dacă te accidentezi nu rezonezi cu mediul ambiant.

Metodele moderne care se practică la nivel de minister se răspândesc cu repeziciune şi în teritoriu. Structurile intermediare rămân blocate în mentalitatea trecutului. Moştenirea lăsată de ceilalţi se resimte în prezent. Socotind după aspectele puse în evidenţă de marii analişti, evoluţia ulterioară a mulţimii reflectă o profundă dezamăgire. Secretele au devenit ştiri de televiziune. Nimic nu mai poate fi ascuns de aceşti devoratori ai adevărului oficial. Meseria lor este să întrerupă metempsihoza cotidiană manifestată în spaţiul public. Nonviolenţa sacerdotală s-a uzat în timp. Totuşi, locatarii palatelor se întâlnesc pentru a dezbate tema esenţială a monologului acelui actor necunoscut.

Somptuasele încăperi sunt pline de doamne şi domni bine îmbrăcaţi care încearcă să iasă în evidenţă cu ceva. Încearcă de asemenea fiecare să fie spontan sau să pară spontan. Dar ca să pari cu adevărat trebuie să fii. Parfumul care se răspândeşte este amestecat cu mirosul de fum care iese din pipele bărbaţilor. S-ar putea spune că atmosfera relaxantă se prelungeşte la nesfârşit. Medaliile veteranilor strălucesc în lumina gălbuie a candelabrelor de cristal. Senzaţia de plictiseală începe să-i cuprindă pe cei mici care se uită ciudat la pălăriile doamnelor.

Socotesc eu că motivul central al bicentenarului sărbătorit astăzi se datorează comisiei centrale a instituţiei orgnizatoare. Sentimentul  patriotic a fost puternic pus în valoare de  tablourile zugrăvite de pictorii renascentişti. Determinismul se manifestă astfel dinspre instinct către conştiinţă.

Soluţia ar fi decapitarea instituţiilor centrale, atât cele independente cât şi cele controlate de grupul celor de la Helsinki. Memoria colectivă ar putea fi activată după o îndelungată amnezie. Serviciile secrete studiază posibilitatea de a interveni în evoluţia evenimentelor din ultima vreme.

Să vedem ce se va întâmpla.

Ticăloşii

Mă stresează faptul că oamenii sunt atât de captivaţi de politică şi uită de ce e mai important. Politica asta întreţine o stare conflictuală. De fapt, ei chiar dacă se ceartă, au interesul să se certe. Pentru a întreţine o stare conflictuală între noi cei care îi votăm. Ei se ceartă doar aşa de sanchi.

Mai degrabă aş încerca să văd cine îmi transmite mesajele. Hai să vedem dacă nu cumva ziariştii sunt cei care întreţin această stare. Din punctul meu de vedere politicienii sunt OK. Ei fac ce trebuie. Presa nu-şi face treaba aici la noi. Presa nu promovează valori, promovează persoane. Clasa politică e mult mai în regulă decât presa. Vectorii care pomovează valori într-o societate  nu sunt partidele politice, sau nu sunt cei mai importanţi. Societatea civilă şi mai ales presa este cea care are acest rol. De jos trebuie să înceapă schimbarea. Mi-e teamă că trebuie să aşteptăm să mai moară o generaţie două până să se   realizeze şi la noi o societate într-adevăr deschisă după accepţiunea lui Karl Popper.

Am tot spus şi repet. Educaţia este cea care poate schimba în bine o societate. Dar cine schimbă sistemul de educaţie? Nu are cine. Jos în cancelarii oamenii nu se gândesc decât la ziua de mâine şi la salarii. Sistemul de educaţie este condus de oameni fără pregătire socio-umană. Cei care conduc au mai mult pregătire tehnică. Dacă s-a mai întâmplat să existe vreun manager cu educaţie umanistă, acela a făcut şcoală în comunism. Atunci învăţai nişte minciuni. Minciuna se propagă încă. Oare când o să ne trezim? Oamenii nu mai au încredere în nimic. I-a cuprins deznădejdea.

Ce putem face să ieşim din asta? Aşteptăm totul de la UE acum. Să vedem ce se întâmplă din 2014 când se va liberaliza piaţa muncii. Mulţi vor pleca, asta e cert, iar statul va trebui să facă ceva ca să oprească oamenii aici pentru a lucra. Singurul lucru prin care i-ar face să rămână ar fi un salariu mai bun. Dar “nu e bani”. Să vedem cum o să rezolve guvernul chestia asta.

Oamenii sunt ţinuţi în chingile propriei prostii. Nu ştiu dacă cei care conduc şi care fac asta sunt la fel de proşti sau nu. Înclin să cred că da. Revin la presă. Nu există presă independentă. Televiziunile astea sunt doar nişte trompete, nişte goarne de partid. Cine ne reprezintă în relaţiile cu politicienii? Nimeni. S-au ticăloşit toţi. Ticăloşi, ticăloşi, ticăloşi.

The Abyss

Versatilul inginer de sunet încearcă să mă convingă de năstruşnicia poantelor lui. Se tot dă mare că vara trecută s-a îndrăgostit de o puştoaică blondă şi au mers împreună la mare. Nu prea îmi vine să cred, la cât succes are el la femei în general. Mă toacă tot timpul la cap că el e cool şi că ştie să vrăjească o femeie. Aaaiurea! Nu pun botul la aşa ceva. Mă nemulţumeşte, de asemenea, creasta pe care şi-a făcut-o din dorinţa de a epata. Unii nu se mulţumesc doar să fie proşti, mai vor să şi arate. Mă doare în cot de ce cred oamenii sau cum sunt ei prin interior dar atunci când vrei să dai pe afară mă apucă groaza.

Nemernicia s-a născut la sat, aici la câmpie. Nu contează cât de lung ai paltonul ci contează câte partide de poker poţi juca pe noapte. Mă disperă în ultima vreme că atunci când mergi într-un bar din Slobozia toată lumea joacă poker sau mai rar table. Oamenii ăştia nu au altă grijă decât banii. Nu au cuvinte suficiente să poarte o discuţie. Aş face nişte seminarii aşa cum obişnuiam în anii când eram student. Eram cu gaşca în Grozăveşti şi ne gândeam la o temă de discuţie. Puneam jos la avizier un anunţ cu seminar la camera 512 din căminul C. Veneau şi studenţi necunoscuţi. Se făceau discuţii foarte interesante şi în acelaşi timp ne şi alcoolizam. Înainte, în timpul sau spre sfârşitul discuţiilor făceam o mică chetă să luam băutură.

Mergem înainte şi nu ne uităm înapoi. Bate toba mare. Stai pe scaun şi te roteşti când spre dreapta când spre stânga. Este uluitor acest peisaj mirific plin de flori cu petale fumurii curgând alene către Delta Dunării. Debarcaderul cu nuanţe albăstrii ţi se întipăreşte pe cortex fără să vrei. Cocorii şi lăcustele nu se întâlnesc în aceast tablou. Mai devreme sau mai târziu s-ar putea să mergem pe jos,  indiferent de cum va deveni vremea. Setea de cunoaştere se răspândeşte cu repeziciune către toate punctele cardinale dar şi în sus şi în jos. Metoda de predare se pretează la mai multe revizuiri tehnice din punct de vedere administrativ. Mormolocii s-au născut în apa dulce amăruie a râurilor montane din amonte de muntele Fuji.  Membrii trupei de jazz locale s-au hotărât să pescuiască vreo doi mormoloci şi să-i pună într-o glastră. De acolo ar dori ei să-i poată pescui din nou atunci când le va veni cheful, fără să mai fie nevoiţi să urce tot echipamentul în maşina lor 4×4 şi să plece în trombă către zona de pescuit, aceasta fiind la zeci de kilometri depărtare de prima aruncătură de băţ.

Soarta copiilor fără adăpost este analizată zilnic de posturile de televiziune. Blonda de la ştiri ne dă de ştire că ştiuca s-a încecat în lacul Techirghiol. De acolo încearcă să o salveze o echipă de scafandri specializaţi în astfel de acţiuni la limita dintre viaţă şi moarte. Mare le-a fost mirarea când au descoperit sute şi mii de astfel de vietăţi care încă se aflau în viaţa. Operaţiunea a decurs în parametrii prestabiliţi şi toată lumea trăieşte bine mersi până la adânci bătrâneţe. Şi-au văzut şi nepoţii la nunta lor. Sturionii cu ochi de fosfor pot fi întâlniţi în catacombele adâncurilor de după dâmburile dealurilor submarine.  Se reunesc în aşa-zisele serate abisale pentru a bisa a nu ştiu câta oară aceeaşi melodie abisală a celor de la formaţia The Abbys. Muzica le rămâne în branchii până trârziu în noapte. Chiar a doua zi când pleacă fiecare către locul său de muncă răsună parcă surd basul şi cu toba mare într-un adânc abis de nedescris.

Mortua est

Imi atrage atenţia cineva din spatele meu că ar trebui să mân mârţoaga mai tare întrucât soiurile de cartofi se pot incrucişa cu cele de salată verde şi ceapă. Munca în terenul de flori nu este dintre cele mai de soi. Solariile de dincoace de graniţă se avântă către marginile de răsărit la fiecare boare de vânt. Mocnit, frunzele ruginii se zbenguie în razele senine ale celorlalte ceruri. Mângâierea rece a pelicanului te urmăreşte zi şi noapte neîncetat iar melancolia fluturilor de  mătase te înfăşoară din cap până în picioare. Nu e nevoie să nechezi. Calul galben venind înspre tine te străpunge în inimă cu cornul lui de argint. Mânia te face să devii multicolor la auzul cocorilor în zbor care vin de-ntunecă pământul. La Nicolpole s-au strâns nenumărate gângănii pentru a devora cina cea de taină a mumiilor egiptene dând alene din cozile lor încolăcite de-a lungul drumului plin de colb. Ţi se strepezesc dinţii din cauza sticlei ronţăite pe nerăsuflate în prima zi din luna lui cuptor. Sonorităţi antice se suprapun cu cele autohtone precum şalul tău albastru zdrăngăne peste bolovanii de pământ negru la ciocnirea dintre cutiile de conserve şi peşte. Semănăturile de primăvară răsar de parcă cineva le împinge spre margini nepătrunse de orice fiinţă creatoare de unelte, de la cele mai neînsemnate până la cele mai mari dintre speciile de rinoceri. Memento mori spunea bătrânul marinar agăţat în catarg cu gândul la broasca aceea ţestoasă din insulele Galapagos. Mereu şi mereu aceeaşi imagine de coşmar te umple de groază şi de fiori ca şi florile răsărite imediat ce le-ai răsădit şi le-ai udat. Ca o vioară cu sunetul ei suav te trădează floarea soarelui şi coada şoricelului, fără să mai punem la socoteală defectele cauzate meseriei de actor. Meningita e la creier iar tu nu crezi ce ţi se spune sau ce ţi se face până nu te dai cu capul de pragul de sus al albastrelor zări încuiate în abisuri asurzitoare ale noianului de comete apărute înaintea zorilor acelei zile cutremurătoare.  S-a umplut aerul de mireasma purpurie a cântecelor ţigăneşti şi franţuzeşti cântate din balalaica dezmierdată de tine şi de fraţii tăi mai mari fără măcar să afle cineva ceea ce de fapt tu nici nu ştiai de ce s-a întâmplat aşa şi nu altfel. Devreme ce înţeleptul nu se cunoaşte după secularele sale urme de păr pe limbă s-ar putea ca nici acela care crede ceea ce i se spune să nu mai contenească cu bârfele pe la colţuri despre femeia despletită după dealuri şi în timpul războiului de 100 de ani. Mai bine mort decât să umbli pe la monjarden şi să-l arunci pe bubico pe fereastra vagonului trenului de plăcere şi de durere totodată, că aşa e viaţa. Nu numai plăcerile ne umplu viaţa dar şi droaia de gâşte stelare ale celorlalte lumi paralele cu bisectoarea unghiului de 333 de grade Celsius.  Mestecenii pe sub care ne plimbam odinioară s-au spulberat odată cu pulberea de materie cenuşie şi vişinie şi leşie din cenuşă şi bronz proaspăt şters de praf cu o cârpă umedă la subsuoară.

Dinozaurii şi marea

Să zicem că toată iarna este aşa dar nu de asta ducem noi grijă. Este în firea lucrurilor ca memoria colectivă să ucidă orice boare de vânt. Meseriaş, nemeseriaş, undele scurte tot se prind pe ici pe colo. Avertizarea de cod galben vine într-un moment de cumpănă între cele două tabere adverse. Una urcă şi alta coboară. Verosimilul s-a coagulat înspre dreapta iar mecenatul zdruncină gândirea occidentală. Omeneşte e să ai înţelegere faţă de puii de leu, în sensul că trebuie să ştii să zumzăi cum trebuie la apelurile de seara şi de dimineaţa. Mandatul de premier urcă în sondaje şi se delectează cu o cafea fierbinte fără să se ţină seama de iniţialele tatălui. Morocănosul şi leneşul au fost întotdeauna prieteni în ciuda faptului că berea de Bistriţa se goleşte instantaneu la apariţia celorlalţi participanţi la acţiune.  Violenţa se zice că bate câmpii la ora de chimie şi nu le dă de furcă nici celorlalte elemente din tabelul lui Mendeleev. Litiu, Sodiu, Potasiu, Rubiliu, Cesiu, Franciu, etc sunt cele mai căutate flori de păr din zona de sud-est a Ţării Oaşului. Perfect mincinos este cel ce gângureşte gângurituri printre firimituri de taină, de seara până spre amiaza mare. Peretele alb şi ceaţa deasă sunt moartea căprioarei la ceaslovul neamurilor surde şi la îndemnurile socialiştilor. Verde brotăcel încape într-o singură frază. De la cei mai mici până la capătul străzii dinspre răsărit.  Asta e, merge şi aşa. Ce-are aşa? Dă-i bătaie!

Verde stop!

Tot ce trebuie să faci când cineva te strigă e să nu răspunzi. Pentru că ar putea fi cineva cu care nu ai vrea să ai de-a face. Faci ce vrei când pleci de la serviciu. Te întâlneşti cu cine vrei, bei o bere şi apoi acasă. Nu contează ce iese la inventar. Totul e să se cânte la nunta ta. Oricine vede ce este înăuntru se minunează pentru că nu a mai văzut aşa ceva. Dar ce ne interesează pe noi de alţii când în ograda noastră se face trafic? Mai multe nu pot spune, de fapt nu am ce să spun. Cultele din România se confruntă cu o instabilitate sporită pe scara Richter. Mai devreme era să scap ceva dar mă abţin. Unele fete se ţin de şotii. Se joacă uneori cu focul fără să ştie. Murmură prin spate dar nu au nicio şansă. Momentul este oportun pentru o nouă informare asupra celorlalte nevoi ale populaţiei. Se înţelege de ce. Memoria ne joacă feste şi asta nu se întâmplă de azi de ieri. Lenea e cucoană mare dar şi celelalte instituţii ale statului. Mocirla în care ne zbatem se duce unde nu trebuie şi apoi se întoarce pe acelaşi drum bătătorit de mii de ani. Se ştie că şcolarii se uită după colegele lor dar nu au nicio şansă. Sunt trataţi cu indifernţă. Deunăzi s-a zis că doi plus doi egal cu patru. Şi aşa a fost. Nimeni până recent nu a îndrăznit să comenteze. Doar cei veşnic oropsiţi de lege. Vinerea şi sâmbăta mergem la lapte să ne luăm raţia. În celelalte zile nu mai mergem deşi am vrea s-o facem. Asta e viaţa, când merge merge, când nu, nu. N-am ce zice. Bravos naţiune.

Tupeu pe zona noastră

Unde dai şi unde pute. Se spune că deseori când treci pe lângă un cal se uită la tine cu nesaţ. Doar se spune nu se şi face. Oricine se gândeşte că poate reuşi în tentativa de lovitură de stat se pune rău cu cine nu ştie. Sau poate cu cine ştie dar în orice caz nu se pune bine. Stropii care te împroaşcă dis-de-dimineaţă pe trotuar ar putea să nu-ţi şadă bine la servici. Şeful ar putea să-ţi spună: Ce-i cu tine azi? Treci la treabă! De ce ai întârziat? Asta e cu şefii. Multe au mai făcut şi alţii până să reuşească să treacă peste pod. La un loc cu economia de piaţă este şi simfonia I a lui Procofiev. Personalitatea lui Ion Iliescu se zice că te doboară la prima vedere. Unde mai pui că e şi coana Leana prin preajmă. Secolul XXI a fost mai bun dar să vedem cum facem cu războiul peloponeziac. Dacă te dai mai încolo începe să-ţi miroasă a votcă roşie iar perele stau să cadă din pom. Maşina mea se învârte într-una de parcă s-a dat la ea un şoricel. Tup ţup, ţup ţup zice lupul de după uşă iar pisica se linge pe labe mulţumită. Marele zid Chinezesc se construieşte continuu iar Marea Roşie se retrage din Fâşia Gaza. Să fii laş e uşor, e mai greu să-ţi termini temele la timp. Verbul a fi s-a zis de multe ori însă cauza morţii nu s-a descoperit încă. Se cercetează penal toate grădinile ecvestre pe deasupra şi pe dedesupt. Prin părţile noastre a sosit anotimpul roşu al vacanţelor păgâne din timpuri imemoriale. Stop!