Meritele celor care merg în fiecare duminică la biserică se regăsesc şi în dogmatismul timpuriu al iconoclaştilor. În paralel cu aceasta, s-ar putea să mă înşel în legătură cu soarta micilor întreprinzători. Aceaştia pot merge mai departe în direcţia descrisă de guvernul federal şi ar putea astfel ieşi din marasmul economic în care se zbat. Cetăţeanul de rând îşi poate duce liniştit câinele la plimbare. Se poate întâlni în parc cu acea blondă irezistibilă căreia ar vrea să-i spună cât de bine arată. Dar la urma urmei ce rost are să-i spună? S-ar putea să nu aprecieze. De fapt cel mai probabil nu va aprecia ci dimpotrivă. Va considera că a mai cucerit pe cineva.

Sursele sale de informare sunt din ce în ce mai puţine. Neşansa unora de a primi acea scrisoare deschisă din partea societăţii civile a generat nemulţumirea generală în cadrul Consiliului de Administraţie al firmei noastre. Detetestabil este şi faptul că muncitorii şi patronii se înţeleg de minune când vine vorba de bani. Este poate greu de crezut dar aşa se întâmplă uneori. Munca de jos este foarte bine plătită dar şi cea de sus.

Nu vine muntele la Mahomed ci Mahomed la munte. Ne place tuturor să mergem la multe şi să ne dăm cu schiurile. Au apărut noi pârtii. Poţi să-ţi iei şi abonament pentru a beneficia de reduceri la telescaun. Picioarele rupte sunt ceva la ordinea zilei. Mulţi se miră dar majoritatea nu. Tragedia unui om accidentat nu poate fi împărtăşită. În astfel de locuri doar bucuria poate fi împărtăşită. Oamenii nu au venit să afle despre accidente. Cine se accidentează aproape că dispare din realitate. Adevărata realitate este distracţia pentru ei. Dacă te accidentezi nu rezonezi cu mediul ambiant.

Metodele moderne care se practică la nivel de minister se răspândesc cu repeziciune şi în teritoriu. Structurile intermediare rămân blocate în mentalitatea trecutului. Moştenirea lăsată de ceilalţi se resimte în prezent. Socotind după aspectele puse în evidenţă de marii analişti, evoluţia ulterioară a mulţimii reflectă o profundă dezamăgire. Secretele au devenit ştiri de televiziune. Nimic nu mai poate fi ascuns de aceşti devoratori ai adevărului oficial. Meseria lor este să întrerupă metempsihoza cotidiană manifestată în spaţiul public. Nonviolenţa sacerdotală s-a uzat în timp. Totuşi, locatarii palatelor se întâlnesc pentru a dezbate tema esenţială a monologului acelui actor necunoscut.

Somptuasele încăperi sunt pline de doamne şi domni bine îmbrăcaţi care încearcă să iasă în evidenţă cu ceva. Încearcă de asemenea fiecare să fie spontan sau să pară spontan. Dar ca să pari cu adevărat trebuie să fii. Parfumul care se răspândeşte este amestecat cu mirosul de fum care iese din pipele bărbaţilor. S-ar putea spune că atmosfera relaxantă se prelungeşte la nesfârşit. Medaliile veteranilor strălucesc în lumina gălbuie a candelabrelor de cristal. Senzaţia de plictiseală începe să-i cuprindă pe cei mici care se uită ciudat la pălăriile doamnelor.

Socotesc eu că motivul central al bicentenarului sărbătorit astăzi se datorează comisiei centrale a instituţiei orgnizatoare. Sentimentul  patriotic a fost puternic pus în valoare de  tablourile zugrăvite de pictorii renascentişti. Determinismul se manifestă astfel dinspre instinct către conştiinţă.

Soluţia ar fi decapitarea instituţiilor centrale, atât cele independente cât şi cele controlate de grupul celor de la Helsinki. Memoria colectivă ar putea fi activată după o îndelungată amnezie. Serviciile secrete studiază posibilitatea de a interveni în evoluţia evenimentelor din ultima vreme.

Să vedem ce se va întâmpla.