Moștenirea celor trei prinți ai întunericului

Sarcastic și plăpând vântul ne șuieră prin părul umed după ce ieșim din mare. Cineva aruncă cu nisip spre soare dar,  din cauza acestui vânt, îi intră în ochi lăsându-i puncte roșii sângerii pe albul  ochilor. Începe să debiteze aberații despre lumile posibile. Sângele începe să-i curgă șiroaie din ochi. Dâre roșii i se scurg pe tricoul său cu Megadeth.

În tot acest timp, zâna dogmatică începe să-și deslușească visele din copilărie cu păpuși ciufulite de surorile sale mai mici. Păpușile erau mâzgălite cu pix pe la ochi și aveau părul despletit.

Regele leu rămâne captiv. Se întâmplă să se nască iarăși, de data asta vopsit cu tăciunele morții.

În mintea mea sunt pisici negre.

Pușcăriile erau pline cu morți. Unii se ridicau în două picioare și strigau: Mi-e sete! Vreau sânge! Sângele eroului necunoscut. Strigau din fundul iadului, de acolo de unde poți tăia întunericul cu cuțitul conștiinței. Pute peste tot a oase descompuse, a sânge stricat, a cloacă. Putoarea se răspândește în toate cotloanele subterane. Se aude mugetul taurului despicat în creștet de sabia lui Damocles. Venin de viperă amestecat cu ouă de broască se prelinge din nările tale. Verdele închis al lichidului intrauterin inundă privirea Sfinxului de pe piatra funerară a eroului necunoscut. Temperatura infernală aduce cu sine șoapte de adio.

Simți privirea lor de gheață din toate părțile. Parcă te înțeapă cu furci înroșite în cărbuni aprinși. Simți cum mintea ta o ia la goană către groapa comună a celor uciși în acea zi însângerată de septembrie. Furci, topoare, coase vin după tine să te sfâșie. Îți vor sfârteca trupul în patru. Fiecare parte va fi trimisă către cele patru puncte cardinale pentru a da mărturie despre violul în masă care s-a comis asupra ta. Ciorile vor devora bucățile de carne stricată în dogoarea soarelui ecuatorial. Va fi acolo și vulturul pleșuv cu ghiare de fier.

Darwinismul şi Câinele lui Pavlov

Darwinismul înglobat în materia vie a mitocondriilor s-a dezlănţuit prea repede în urma primului stimul. Soţiile primarilor au fost şi ele de acord cu teoria lui Darwin atunci când s-au întâlnit prima oară la o masă rotundă organizată de prefect. Au mâncat de toate, au băut vin de la Popina iar câteva se şi “luaseră”. Una dintre ele chiar a cerut la un moment dat un stripper pentru că, spunea ea, bărbatul ei, primarul “nu mai face faţă”. Senzaţia pe care ţi-o dă uneori gândirea darwinistă te determină să te întrebi de ce oare Pavlov s-a mai chinuit atâta cu acel câine nenorocit. Ce a vrut să arate? Că are reflexe. Ei şi, ce-i cu asta? Mă mir că profesorii de biologie mai amintesc la orele lor despre Darwin. Nu ar trebui pentru că e depăşit. Totuşi trebuie să-i acordăm cuvenita onoare de a fi descoperit mitocondriile. Secţiunea a doua a tratatului său aminteşte în treacăt că acele colonii de furnici se comportă atipic la difertite tipuri de stimuli. Acest aspect a fost dezvoltat de grupul de cercetători de la Royal Society of Science. Nu e nevoie să intrăm aici în detalii. E suficient să subliniem că verificările ulterioare au scos la iveală numeroase incongruenţe între rezultatele diferitelor cercetări efecutate pe broaşte. Aceste studii au avut consecinţe foarte importante în domeniul psihologiei animalelor. Deasemenea vorbitorii de limbă germană au profitat şi ei de pe urma lor. Domeniul ştiinţei experimentale s-a dilatat în concordanţă cu dilataţia pupilei lui Darwin şi a reflexelor descoperite de Pavlov. Un merit important îi revine şi amantei lui Darwin care din când în când îl vizita şi pe Pavlov. Sunt uneori unele substraturi în descoperirile ştiinţei care niciodată nu vor putea fi găsite în tratatele ştiinţifice. Această femeie, al cărei nume nu a fost aflat de cei care au analizat viaţa celor doi, a fost de fapt cea care le pregătea micul dejun şi cu care serveau cafeaua. În această perioadă de timp ea dădea sugestii. Punea nişte întrebări prosteşti, pe care, atât Darwin cât şi Pavlov le trata ca atare, dar care, în timpul cercetărilor veneau obsesiv în mintea lor şi descopereau că tocmai de răspunsurile la acele întrebări aveau nevoie. Asta e istoria ştiinţei. Puţini o ştiu. Ar trebui reevaluată influenţa femeilor în domeniul ştiinţei.

About Nothing

It’s time to write something. Writing is good. No matter what you write. I don’t want to write about my daily experiences because there are some people involved about whom I don’t want to mention. I have just read about a guy who wants to travel around the world with no money. He wants to work at various farms just for food and bed. He is a psychologist and wants to quit his job for this reason. These people deserve respect. I should do the same. What if everyone would do the same? We use to abandon ourselves in our boring jobs and the time of our lives flies away. And in an instant we get old and feel sorry for the time lost behind. I kinda feel like this right now. The only thing by which you can escape from this is writing. And if there is someone who reads what you write is more beautiful.

I don’t fucking know what I should write about. And there are so many things to write about that it’s so difficult to choose from. I found this nice theme for my blog and I’m so glad. The weather outside is not so good. There’s no sun on the sky. It’s going to rain they say. My head is empty. I use too many times “I” and “my”. That means I’m too egotistical. Let’s talk about her. She’s beautiful. I saw her today and she was smiling. Her smile spreads light around her and a good smell. We too often judge people around us and don’t look at ourselves. We have to see ourselves in the eyes of the others. The relationships we have with the others define us. If you want to change yourself, to make yourself a better person, change your relationships with others. We too many times are inclined to blame the others. There is some kind of balance between ourselves and the others.

The time is passing by. What is the time? What is the difference between yesterday and today, between today and tomorrow? Reflections on the meaning of the world. What is your world? Your world is not my world. Is there God in this world?

Cu ochii ieşiţi din orbite

Devenim din ce în ce mai ticăloşi. Se întâmplă să zbierăm câteodată spre stele şi să leşinăm apoi. Nu este ceva deosebit să vezi pe stăzile New York-ului oameni care strigă în cor către stele. De ce  oare? S-au tâmpit cu toţii. Vedem cum din difuzoarele unor formaţii rock răsar nişte ramuri de stejar groase cât mâna. Soldaţii care trec pe lângă statuia libertăţii se uită la ea de parcă ar fi adevărată. Nu ştiu ce să cred despre ei. Cred că au fost în Afganistan. Au luptat acolo cu talibanii şi au rămas cu sechele pe creier. De ce oare unii oameni nu ştiu ce este adevărul? Muşchii mei se contractă din cauza culorilor. Membrana difuzoarelor se rupe atunci când oamenii încep să strige către cer. Nu există difuzor să poată produce sunete mai puternice. Oamenii strigă şi strigătele lor le sparg timpanele. Şi pentru că nu aud propriul lor strigăt, strigă din ce în ce mai tare. V-am spus că ne-am tâmpit de tot, rasa asta umană. Vezi tu, dacă ar fi ştiut de la început nu ar mai fi strigat. Dar oamenii aceia nu mai aud nimic şi se simt înstrăinaţi faţă de ei înşişi. Nu-şi mai pot auzi propria voce, propriul strigăt. Soldaţii încep la un moment dat să strige şi ei către statuia libertăţii. Ea începe să vibreze şi, la un moment dat, cade de pe soclu. I s-a rupt mâna în care ţinea flacăra libertăţii. Au dus-o cu nişte camioane imense (din-alea australiene) să o repare şi să o pună la loc pe soclu. Soldaţii au fost trimişi în faţa curţii marţiale. Nu trebuia să facă asta. Nu trebuia să strige aşa de tare astfel încât să cadă statuia libertăţii de pe soclu. Soldaţii au vrut doar să se ia la întrecere cu ceilalţi oameni care strigau de li s-au spart timpanele. Cât de prost să fii să faci chestia asta? Doamne, am luat-o cu toţii razna. Şi clima asta s-a dat cu totul peste cap. Reverberează strigătele acelor oameni care nu mai aud. Din cauza faptului că nu mai pot auzi le-au ieşit ochii din orbite. Au vrut să-şi compenseze cu văzul lipsa auzului. Au vrut să audă cu ochii. Nu a mers.  Din cauza asta nici pleoapele nu le mai pot închide complet ochii. Pupilele li s-au dilatat peste măsură. Irişii ochilor au ieşit din globul ocular. Fiecare se strigă pe sine dar în zadar. Cel mai cumplit sentiment de singurătate te cuprinde atunci când nu îţi mai auzi propria voce. Nu mai poţi comunica nici măcar cu tine însuţi. Şi atunci unde îl mai poţi afla pe Dumnezeu?

Bărbieritul mortului

Manifestările violente ale adolescenţilor suprasolicitaţi şi supradotaţi sunt evidente în emisfera noastră, mai ales în zonele intramontane ale Subcarpaţilor Orientali. Metoda de combatere progresivă a acesteia se intersectează cu prima bisectoare care trece pin mormintele eroilor necunoscuţi. Răzvrătiţii pot să o ia razna pentru că nu există pentru aceştia niciun remediu, cel puţin până în prezent. Au fost câteva încercări sporadice de a detecta elementele care pot acţiona împotriva unor astfel de manifestări, dar fără efect semnificativ. Mai bine să fie lăsaţi în plata Domnului şi să ne vedem de ale noastre. Doctorii sunt oarecum sceptici în privinţa lor. Nu se cunoaşte niciun caz de remediere semnificativă a efecteor unei astfel de maladii. Au fost mulţi morţi. Mulţi sunt încă în viaţă dar cine ştie câte zile mai au de trăit? Vorbeam de bisectoare. Doar această bisectoare poate fi speranţa. Dacă există cel puţin o mică bramburică, atunci să crească mare.

Sarmalele Reci vor veni peste câteva zile să concerteze şi în oraşul nostru şi vor bărbieri şi câţiva morţi. Aşa a promis solistul vocal. Sper să nu aibă materie primă la momentul respectiv. Ei se laudă că fac din asta o pasiune. Ce pasiune o fi şi aia să bărbiereşti morţi? Fiecare cu damblaua lui. Meleagurile noastre s-au împânzit cu bărbieri de morţi. În fiecare judeţ există câte un reprezentant al acestora. Sunt bine organizaţi şi pe verticală şi pe orizontală. Merită menţionat că liderul lor este o femeie care a bărbierit peste o mie de morţi. Se spune că ea însăşi a omorât câţiva bărboşi numai ca să-i poată bărbieri. Viciul acesta pe care ei îl numesc pasiune se moşteneşte din generaţie în generaţie şi uneori sare peste câteva zeci de generaţii. Este nevoie de eugenie pentru a scăpa de aşa ceva. Numai că în cele mai multe ţări eugenia este interzisă de lege. Există un grup de intelectuali finlandezi care militează pentru legalizarea eugeniei tocmai pentru a se elimina flagelul bărbieritului morţillor. În Finlanda acest fenomen straniu a luat o amploare fără precedent. Ce soluţie propuneţi?

Logoree cu praf

Manuscrisul se reproduce în minciunile de presă atunci când memoria colectivă se risipeşte asupra paginilor de la capătul decapotabil. Sandalele yoghinilor sunt aruncate spre zenit pentru ca Muntele Himalaia să se prăbuşească în zori. S-a tot zis la un moment dat  că piramidele egiptene s-au construit în câteva secunde şi apoi au dispărut bizar în furtuna de nisip. Sarcasticele replici din piesa de teatru pe care aţi văzut-o ultima oară vă penetrează creierul în mod continuu precum ciocanul rotopercutor percutează pefect zmalţul dinţilor de rinocer. Sarea în bucate, zahărul în ciorbă şi nisipul în iaurt sar în ochi de fiecare dată când deschid televizorul. Meşterii zidari s-au reunit la ceas de taină pentru a se sfătui pe cine vor zidi, pe a cui soţie? S-au răzgândit într-un târziu şi s-au aruncat toţi de la etaj. Aşa s-a sfârşit şi filmul cu cowboys chiar dacă era planificat un happy-end. Meteahna unora de a se culca prea devreme se moşteneşte în mod bizar şi la puii de rândunică.  Seriozitatea lor nu contează prea mult dar este demn de menţionat aspectul pozitiv al criticii literare. Mazărea verde şi ceapa roşie sunt cele mai rare la Polul Nord. Acolo fluturii se zbenguie în Peştera Muierii şi dispar deodată în neantul neatent al nopţii. Meşteşugarii din Evul Mediu timpuriu constituiau la vremea respectivă cea mai respectabilă castă de castori. Casetofonul meu cu benzi de magnetofon se strica mereu atunci când dădeam buzna şi căutam prin hainele răvăşite precum acul în carul cu fum. Femeile înfumurate fumează pipă pe pervazul prospăt zugrăvit în roz şi de aceea zarzavagii de la capătul celălalt al gării se năpustesc asupra posibililor muşterii mofturoşi. Membrii trupei “Trubadurii” cântă la taragot şi la trompetă, precum şi la alte instrumete, melodii mai mult triste, îngânate seara pe stomacul gol. Deontologia profesională a profeţilor mincinoşi se suprapune cu dobânda de referinţă a BNR şi cu indicele ROBOR. Sonorităţile scornite de tine şi de mama ta m-au adormit brusc atât din punct de vedere intelectual cât şi material. Materia din care este alcătuită membrana ţesuturilor adipoase de la nivel cranian s-a dilatat deopotrivă cu mişcarea de rezistenţă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Fanatismul tău m-a tulburat în ultimă instanţă atunci când instanţa a luat în discuţie instituirea sechestrului asiguator asupra proprietăţilor naţionalizate de către naţiunea dezlănţuită. Solstiţiul de vară se apropie cu paşi repezi în timp ce rândunelele vin din ţările calde ţinând de gât coliere de cristal şi de zmarald furate din templul lui Solomon. Logoreea la care m-ai supus m-a făcut să-mi placă să când din fluerele picioarelor şi din omoplat. Marea Tiberiadă şi Marea Sărată s-au unit formând astfel Marea de Smarald. De aceea peştişorii aceea vişinii cu dunguliţe verzulii sunt rezultatul încrucişării dintre două specii diferite din cele două mări. Serul fiziologic îţi intră în vene şi urcă spre creier inundând căile respiratorii şi ganglionii limfatici din zona subcutanată. Mamiferele nu sunt peşti dar nici euglena verde nu face parte din clasa a doua B. La Rio se dansează în draci pe Samba şi zâmbetul tău strâmb mă substituie subit sub saboţii de pe spate ai automobiluilui tău Seat. Să zicem că nu ne mai zicem cum ne ziceam alaltăieri atunci când Zoe a zbierat la zidarii de pe zidul Berlinului ca să-l dărâme mai repede. Şi ce mai zici?

Noi descoperiri arheologice

Descendenţii lui Ştefan cel Mare s-au întrebat unde şi-a lăsat acesta averea. A trebuit să treacă mai multe secole până la descoperirea tezaurului de la Pietroasele pentru a se da o nouă semnificaţie perioadei în care a domnit. Mormintele rupestre din imediata vecinătate relevă o deosebită preocupare a băştinaşilor pentru cultura de viţă-de-vie şi pentru industria viticolă. Merită de luat în seamă şi tradiţia apiculturii în zona de deal a Subcarpaţilor de curbură. Monedele misterioase descoperite în mormântul lui Zalmoxis anticipează perioada domnitorului moldav şi pune într-o nouă lumină descoperirile precedente făcute în albia râului Ialomiţa. Cercetătorii avertizează că numeroase alte vestigii pot dispărea pentru totdeauna dacă nu vor fi investiţi bani pentru continuarea cercetărilor pe Valea Trotuşului. Acolo s-ar afla mumia lui Mihai Viteazu şi a altor domnitori din Ţara Românească, Moldova şi Ardeal. Motivul invocat de Comisia Arheologilor este că în fiecare zi continuă să cadă stânci de pe versantul sudic astfel că va fi din ce în ce mai greu de depistat urmele vestigiilor. Modalitatea prin care aheologii investighează zona este cea folosită de către descoperitorii mumiilor egiptene şi anume cu izotopi de carbon 2. Soluţia pe care au propus-o cei de la Universitatea din Lepzig a fost diferită şi de aceea au apărut unele dispute între cercetători. Unii argumentează că metoda cu carbon2 ar periclita obiectele, astfel că nu ar mai putea fi vizibile eventualele scrieri lăsate pe ele. Ceilalţi susţin că dimpotrivă, metoda propusă de ei ar menţine o densitate mai mare a elementelor chimice neutre şi decriptarea ar fi mult mai probabilă. Universitatea Bucureşti a propus o metodă mixtă folosind elemente din ambele soluţii propuse. Locuitorii din zonele afectate de şantierul arheologic umează să fie despăgubiţi cu sume importante pe măsură ce Guvernul deblochează fonduri pentru acest proiect de anvergură. Sumele ce urmează să fie investite în acest proiect depăşesc orice aşteptări. Dacă iniţial se vorbea de doar câteva sute de milioane de euro, acum managerul de proiect Aurelian Protopop afirmă că are promisiuni de ordinul câtorva miliarde de euro. Şantierul va dura cel puţin 10 ani după spusele profesorului Marinache Sârbescu, cel care conduce echipa de cercetători.

Fum şi Parfum

Meritele celor care merg în fiecare duminică la biserică se regăsesc şi în dogmatismul timpuriu al iconoclaştilor. În paralel cu aceasta, s-ar putea să mă înşel în legătură cu soarta micilor întreprinzători. Aceaştia pot merge mai departe în direcţia descrisă de guvernul federal şi ar putea astfel ieşi din marasmul economic în care se zbat. Cetăţeanul de rând îşi poate duce liniştit câinele la plimbare. Se poate întâlni în parc cu acea blondă irezistibilă căreia ar vrea să-i spună cât de bine arată. Dar la urma urmei ce rost are să-i spună? S-ar putea să nu aprecieze. De fapt cel mai probabil nu va aprecia ci dimpotrivă. Va considera că a mai cucerit pe cineva.

Sursele sale de informare sunt din ce în ce mai puţine. Neşansa unora de a primi acea scrisoare deschisă din partea societăţii civile a generat nemulţumirea generală în cadrul Consiliului de Administraţie al firmei noastre. Detetestabil este şi faptul că muncitorii şi patronii se înţeleg de minune când vine vorba de bani. Este poate greu de crezut dar aşa se întâmplă uneori. Munca de jos este foarte bine plătită dar şi cea de sus.

Nu vine muntele la Mahomed ci Mahomed la munte. Ne place tuturor să mergem la multe şi să ne dăm cu schiurile. Au apărut noi pârtii. Poţi să-ţi iei şi abonament pentru a beneficia de reduceri la telescaun. Picioarele rupte sunt ceva la ordinea zilei. Mulţi se miră dar majoritatea nu. Tragedia unui om accidentat nu poate fi împărtăşită. În astfel de locuri doar bucuria poate fi împărtăşită. Oamenii nu au venit să afle despre accidente. Cine se accidentează aproape că dispare din realitate. Adevărata realitate este distracţia pentru ei. Dacă te accidentezi nu rezonezi cu mediul ambiant.

Metodele moderne care se practică la nivel de minister se răspândesc cu repeziciune şi în teritoriu. Structurile intermediare rămân blocate în mentalitatea trecutului. Moştenirea lăsată de ceilalţi se resimte în prezent. Socotind după aspectele puse în evidenţă de marii analişti, evoluţia ulterioară a mulţimii reflectă o profundă dezamăgire. Secretele au devenit ştiri de televiziune. Nimic nu mai poate fi ascuns de aceşti devoratori ai adevărului oficial. Meseria lor este să întrerupă metempsihoza cotidiană manifestată în spaţiul public. Nonviolenţa sacerdotală s-a uzat în timp. Totuşi, locatarii palatelor se întâlnesc pentru a dezbate tema esenţială a monologului acelui actor necunoscut.

Somptuasele încăperi sunt pline de doamne şi domni bine îmbrăcaţi care încearcă să iasă în evidenţă cu ceva. Încearcă de asemenea fiecare să fie spontan sau să pară spontan. Dar ca să pari cu adevărat trebuie să fii. Parfumul care se răspândeşte este amestecat cu mirosul de fum care iese din pipele bărbaţilor. S-ar putea spune că atmosfera relaxantă se prelungeşte la nesfârşit. Medaliile veteranilor strălucesc în lumina gălbuie a candelabrelor de cristal. Senzaţia de plictiseală începe să-i cuprindă pe cei mici care se uită ciudat la pălăriile doamnelor.

Socotesc eu că motivul central al bicentenarului sărbătorit astăzi se datorează comisiei centrale a instituţiei orgnizatoare. Sentimentul  patriotic a fost puternic pus în valoare de  tablourile zugrăvite de pictorii renascentişti. Determinismul se manifestă astfel dinspre instinct către conştiinţă.

Soluţia ar fi decapitarea instituţiilor centrale, atât cele independente cât şi cele controlate de grupul celor de la Helsinki. Memoria colectivă ar putea fi activată după o îndelungată amnezie. Serviciile secrete studiază posibilitatea de a interveni în evoluţia evenimentelor din ultima vreme.

Să vedem ce se va întâmpla.

The Abyss

Versatilul inginer de sunet încearcă să mă convingă de năstruşnicia poantelor lui. Se tot dă mare că vara trecută s-a îndrăgostit de o puştoaică blondă şi au mers împreună la mare. Nu prea îmi vine să cred, la cât succes are el la femei în general. Mă toacă tot timpul la cap că el e cool şi că ştie să vrăjească o femeie. Aaaiurea! Nu pun botul la aşa ceva. Mă nemulţumeşte, de asemenea, creasta pe care şi-a făcut-o din dorinţa de a epata. Unii nu se mulţumesc doar să fie proşti, mai vor să şi arate. Mă doare în cot de ce cred oamenii sau cum sunt ei prin interior dar atunci când vrei să dai pe afară mă apucă groaza.

Nemernicia s-a născut la sat, aici la câmpie. Nu contează cât de lung ai paltonul ci contează câte partide de poker poţi juca pe noapte. Mă disperă în ultima vreme că atunci când mergi într-un bar din Slobozia toată lumea joacă poker sau mai rar table. Oamenii ăştia nu au altă grijă decât banii. Nu au cuvinte suficiente să poarte o discuţie. Aş face nişte seminarii aşa cum obişnuiam în anii când eram student. Eram cu gaşca în Grozăveşti şi ne gândeam la o temă de discuţie. Puneam jos la avizier un anunţ cu seminar la camera 512 din căminul C. Veneau şi studenţi necunoscuţi. Se făceau discuţii foarte interesante şi în acelaşi timp ne şi alcoolizam. Înainte, în timpul sau spre sfârşitul discuţiilor făceam o mică chetă să luam băutură.

Mergem înainte şi nu ne uităm înapoi. Bate toba mare. Stai pe scaun şi te roteşti când spre dreapta când spre stânga. Este uluitor acest peisaj mirific plin de flori cu petale fumurii curgând alene către Delta Dunării. Debarcaderul cu nuanţe albăstrii ţi se întipăreşte pe cortex fără să vrei. Cocorii şi lăcustele nu se întâlnesc în aceast tablou. Mai devreme sau mai târziu s-ar putea să mergem pe jos,  indiferent de cum va deveni vremea. Setea de cunoaştere se răspândeşte cu repeziciune către toate punctele cardinale dar şi în sus şi în jos. Metoda de predare se pretează la mai multe revizuiri tehnice din punct de vedere administrativ. Mormolocii s-au născut în apa dulce amăruie a râurilor montane din amonte de muntele Fuji.  Membrii trupei de jazz locale s-au hotărât să pescuiască vreo doi mormoloci şi să-i pună într-o glastră. De acolo ar dori ei să-i poată pescui din nou atunci când le va veni cheful, fără să mai fie nevoiţi să urce tot echipamentul în maşina lor 4×4 şi să plece în trombă către zona de pescuit, aceasta fiind la zeci de kilometri depărtare de prima aruncătură de băţ.

Soarta copiilor fără adăpost este analizată zilnic de posturile de televiziune. Blonda de la ştiri ne dă de ştire că ştiuca s-a încecat în lacul Techirghiol. De acolo încearcă să o salveze o echipă de scafandri specializaţi în astfel de acţiuni la limita dintre viaţă şi moarte. Mare le-a fost mirarea când au descoperit sute şi mii de astfel de vietăţi care încă se aflau în viaţa. Operaţiunea a decurs în parametrii prestabiliţi şi toată lumea trăieşte bine mersi până la adânci bătrâneţe. Şi-au văzut şi nepoţii la nunta lor. Sturionii cu ochi de fosfor pot fi întâlniţi în catacombele adâncurilor de după dâmburile dealurilor submarine.  Se reunesc în aşa-zisele serate abisale pentru a bisa a nu ştiu câta oară aceeaşi melodie abisală a celor de la formaţia The Abbys. Muzica le rămâne în branchii până trârziu în noapte. Chiar a doua zi când pleacă fiecare către locul său de muncă răsună parcă surd basul şi cu toba mare într-un adânc abis de nedescris.

Mortua est

Imi atrage atenţia cineva din spatele meu că ar trebui să mân mârţoaga mai tare întrucât soiurile de cartofi se pot incrucişa cu cele de salată verde şi ceapă. Munca în terenul de flori nu este dintre cele mai de soi. Solariile de dincoace de graniţă se avântă către marginile de răsărit la fiecare boare de vânt. Mocnit, frunzele ruginii se zbenguie în razele senine ale celorlalte ceruri. Mângâierea rece a pelicanului te urmăreşte zi şi noapte neîncetat iar melancolia fluturilor de  mătase te înfăşoară din cap până în picioare. Nu e nevoie să nechezi. Calul galben venind înspre tine te străpunge în inimă cu cornul lui de argint. Mânia te face să devii multicolor la auzul cocorilor în zbor care vin de-ntunecă pământul. La Nicolpole s-au strâns nenumărate gângănii pentru a devora cina cea de taină a mumiilor egiptene dând alene din cozile lor încolăcite de-a lungul drumului plin de colb. Ţi se strepezesc dinţii din cauza sticlei ronţăite pe nerăsuflate în prima zi din luna lui cuptor. Sonorităţi antice se suprapun cu cele autohtone precum şalul tău albastru zdrăngăne peste bolovanii de pământ negru la ciocnirea dintre cutiile de conserve şi peşte. Semănăturile de primăvară răsar de parcă cineva le împinge spre margini nepătrunse de orice fiinţă creatoare de unelte, de la cele mai neînsemnate până la cele mai mari dintre speciile de rinoceri. Memento mori spunea bătrânul marinar agăţat în catarg cu gândul la broasca aceea ţestoasă din insulele Galapagos. Mereu şi mereu aceeaşi imagine de coşmar te umple de groază şi de fiori ca şi florile răsărite imediat ce le-ai răsădit şi le-ai udat. Ca o vioară cu sunetul ei suav te trădează floarea soarelui şi coada şoricelului, fără să mai punem la socoteală defectele cauzate meseriei de actor. Meningita e la creier iar tu nu crezi ce ţi se spune sau ce ţi se face până nu te dai cu capul de pragul de sus al albastrelor zări încuiate în abisuri asurzitoare ale noianului de comete apărute înaintea zorilor acelei zile cutremurătoare.  S-a umplut aerul de mireasma purpurie a cântecelor ţigăneşti şi franţuzeşti cântate din balalaica dezmierdată de tine şi de fraţii tăi mai mari fără măcar să afle cineva ceea ce de fapt tu nici nu ştiai de ce s-a întâmplat aşa şi nu altfel. Devreme ce înţeleptul nu se cunoaşte după secularele sale urme de păr pe limbă s-ar putea ca nici acela care crede ceea ce i se spune să nu mai contenească cu bârfele pe la colţuri despre femeia despletită după dealuri şi în timpul războiului de 100 de ani. Mai bine mort decât să umbli pe la monjarden şi să-l arunci pe bubico pe fereastra vagonului trenului de plăcere şi de durere totodată, că aşa e viaţa. Nu numai plăcerile ne umplu viaţa dar şi droaia de gâşte stelare ale celorlalte lumi paralele cu bisectoarea unghiului de 333 de grade Celsius.  Mestecenii pe sub care ne plimbam odinioară s-au spulberat odată cu pulberea de materie cenuşie şi vişinie şi leşie din cenuşă şi bronz proaspăt şters de praf cu o cârpă umedă la subsuoară.