Cu ochii ieşiţi din orbite

Devenim din ce în ce mai ticăloşi. Se întâmplă să zbierăm câteodată spre stele şi să leşinăm apoi. Nu este ceva deosebit să vezi pe stăzile New York-ului oameni care strigă în cor către stele. De ce  oare? S-au tâmpit cu toţii. Vedem cum din difuzoarele unor formaţii rock răsar nişte ramuri de stejar groase cât mâna. Soldaţii care trec pe lângă statuia libertăţii se uită la ea de parcă ar fi adevărată. Nu ştiu ce să cred despre ei. Cred că au fost în Afganistan. Au luptat acolo cu talibanii şi au rămas cu sechele pe creier. De ce oare unii oameni nu ştiu ce este adevărul? Muşchii mei se contractă din cauza culorilor. Membrana difuzoarelor se rupe atunci când oamenii încep să strige către cer. Nu există difuzor să poată produce sunete mai puternice. Oamenii strigă şi strigătele lor le sparg timpanele. Şi pentru că nu aud propriul lor strigăt, strigă din ce în ce mai tare. V-am spus că ne-am tâmpit de tot, rasa asta umană. Vezi tu, dacă ar fi ştiut de la început nu ar mai fi strigat. Dar oamenii aceia nu mai aud nimic şi se simt înstrăinaţi faţă de ei înşişi. Nu-şi mai pot auzi propria voce, propriul strigăt. Soldaţii încep la un moment dat să strige şi ei către statuia libertăţii. Ea începe să vibreze şi, la un moment dat, cade de pe soclu. I s-a rupt mâna în care ţinea flacăra libertăţii. Au dus-o cu nişte camioane imense (din-alea australiene) să o repare şi să o pună la loc pe soclu. Soldaţii au fost trimişi în faţa curţii marţiale. Nu trebuia să facă asta. Nu trebuia să strige aşa de tare astfel încât să cadă statuia libertăţii de pe soclu. Soldaţii au vrut doar să se ia la întrecere cu ceilalţi oameni care strigau de li s-au spart timpanele. Cât de prost să fii să faci chestia asta? Doamne, am luat-o cu toţii razna. Şi clima asta s-a dat cu totul peste cap. Reverberează strigătele acelor oameni care nu mai aud. Din cauza faptului că nu mai pot auzi le-au ieşit ochii din orbite. Au vrut să-şi compenseze cu văzul lipsa auzului. Au vrut să audă cu ochii. Nu a mers.  Din cauza asta nici pleoapele nu le mai pot închide complet ochii. Pupilele li s-au dilatat peste măsură. Irişii ochilor au ieşit din globul ocular. Fiecare se strigă pe sine dar în zadar. Cel mai cumplit sentiment de singurătate te cuprinde atunci când nu îţi mai auzi propria voce. Nu mai poţi comunica nici măcar cu tine însuţi. Şi atunci unde îl mai poţi afla pe Dumnezeu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s