Mortua est

Imi atrage atenţia cineva din spatele meu că ar trebui să mân mârţoaga mai tare întrucât soiurile de cartofi se pot incrucişa cu cele de salată verde şi ceapă. Munca în terenul de flori nu este dintre cele mai de soi. Solariile de dincoace de graniţă se avântă către marginile de răsărit la fiecare boare de vânt. Mocnit, frunzele ruginii se zbenguie în razele senine ale celorlalte ceruri. Mângâierea rece a pelicanului te urmăreşte zi şi noapte neîncetat iar melancolia fluturilor de  mătase te înfăşoară din cap până în picioare. Nu e nevoie să nechezi. Calul galben venind înspre tine te străpunge în inimă cu cornul lui de argint. Mânia te face să devii multicolor la auzul cocorilor în zbor care vin de-ntunecă pământul. La Nicolpole s-au strâns nenumărate gângănii pentru a devora cina cea de taină a mumiilor egiptene dând alene din cozile lor încolăcite de-a lungul drumului plin de colb. Ţi se strepezesc dinţii din cauza sticlei ronţăite pe nerăsuflate în prima zi din luna lui cuptor. Sonorităţi antice se suprapun cu cele autohtone precum şalul tău albastru zdrăngăne peste bolovanii de pământ negru la ciocnirea dintre cutiile de conserve şi peşte. Semănăturile de primăvară răsar de parcă cineva le împinge spre margini nepătrunse de orice fiinţă creatoare de unelte, de la cele mai neînsemnate până la cele mai mari dintre speciile de rinoceri. Memento mori spunea bătrânul marinar agăţat în catarg cu gândul la broasca aceea ţestoasă din insulele Galapagos. Mereu şi mereu aceeaşi imagine de coşmar te umple de groază şi de fiori ca şi florile răsărite imediat ce le-ai răsădit şi le-ai udat. Ca o vioară cu sunetul ei suav te trădează floarea soarelui şi coada şoricelului, fără să mai punem la socoteală defectele cauzate meseriei de actor. Meningita e la creier iar tu nu crezi ce ţi se spune sau ce ţi se face până nu te dai cu capul de pragul de sus al albastrelor zări încuiate în abisuri asurzitoare ale noianului de comete apărute înaintea zorilor acelei zile cutremurătoare.  S-a umplut aerul de mireasma purpurie a cântecelor ţigăneşti şi franţuzeşti cântate din balalaica dezmierdată de tine şi de fraţii tăi mai mari fără măcar să afle cineva ceea ce de fapt tu nici nu ştiai de ce s-a întâmplat aşa şi nu altfel. Devreme ce înţeleptul nu se cunoaşte după secularele sale urme de păr pe limbă s-ar putea ca nici acela care crede ceea ce i se spune să nu mai contenească cu bârfele pe la colţuri despre femeia despletită după dealuri şi în timpul războiului de 100 de ani. Mai bine mort decât să umbli pe la monjarden şi să-l arunci pe bubico pe fereastra vagonului trenului de plăcere şi de durere totodată, că aşa e viaţa. Nu numai plăcerile ne umplu viaţa dar şi droaia de gâşte stelare ale celorlalte lumi paralele cu bisectoarea unghiului de 333 de grade Celsius.  Mestecenii pe sub care ne plimbam odinioară s-au spulberat odată cu pulberea de materie cenuşie şi vişinie şi leşie din cenuşă şi bronz proaspăt şters de praf cu o cârpă umedă la subsuoară.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s