Manuscrisul se reproduce în minciunile de presă atunci când memoria colectivă se risipeşte asupra paginilor de la capătul decapotabil. Sandalele yoghinilor sunt aruncate spre zenit pentru ca Muntele Himalaia să se prăbuşească în zori. S-a tot zis la un moment dat  că piramidele egiptene s-au construit în câteva secunde şi apoi au dispărut bizar în furtuna de nisip. Sarcasticele replici din piesa de teatru pe care aţi văzut-o ultima oară vă penetrează creierul în mod continuu precum ciocanul rotopercutor percutează pefect zmalţul dinţilor de rinocer. Sarea în bucate, zahărul în ciorbă şi nisipul în iaurt sar în ochi de fiecare dată când deschid televizorul. Meşterii zidari s-au reunit la ceas de taină pentru a se sfătui pe cine vor zidi, pe a cui soţie? S-au răzgândit într-un târziu şi s-au aruncat toţi de la etaj. Aşa s-a sfârşit şi filmul cu cowboys chiar dacă era planificat un happy-end. Meteahna unora de a se culca prea devreme se moşteneşte în mod bizar şi la puii de rândunică.  Seriozitatea lor nu contează prea mult dar este demn de menţionat aspectul pozitiv al criticii literare. Mazărea verde şi ceapa roşie sunt cele mai rare la Polul Nord. Acolo fluturii se zbenguie în Peştera Muierii şi dispar deodată în neantul neatent al nopţii. Meşteşugarii din Evul Mediu timpuriu constituiau la vremea respectivă cea mai respectabilă castă de castori. Casetofonul meu cu benzi de magnetofon se strica mereu atunci când dădeam buzna şi căutam prin hainele răvăşite precum acul în carul cu fum. Femeile înfumurate fumează pipă pe pervazul prospăt zugrăvit în roz şi de aceea zarzavagii de la capătul celălalt al gării se năpustesc asupra posibililor muşterii mofturoşi. Membrii trupei “Trubadurii” cântă la taragot şi la trompetă, precum şi la alte instrumete, melodii mai mult triste, îngânate seara pe stomacul gol. Deontologia profesională a profeţilor mincinoşi se suprapune cu dobânda de referinţă a BNR şi cu indicele ROBOR. Sonorităţile scornite de tine şi de mama ta m-au adormit brusc atât din punct de vedere intelectual cât şi material. Materia din care este alcătuită membrana ţesuturilor adipoase de la nivel cranian s-a dilatat deopotrivă cu mişcarea de rezistenţă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Fanatismul tău m-a tulburat în ultimă instanţă atunci când instanţa a luat în discuţie instituirea sechestrului asiguator asupra proprietăţilor naţionalizate de către naţiunea dezlănţuită. Solstiţiul de vară se apropie cu paşi repezi în timp ce rândunelele vin din ţările calde ţinând de gât coliere de cristal şi de zmarald furate din templul lui Solomon. Logoreea la care m-ai supus m-a făcut să-mi placă să când din fluerele picioarelor şi din omoplat. Marea Tiberiadă şi Marea Sărată s-au unit formând astfel Marea de Smarald. De aceea peştişorii aceea vişinii cu dunguliţe verzulii sunt rezultatul încrucişării dintre două specii diferite din cele două mări. Serul fiziologic îţi intră în vene şi urcă spre creier inundând căile respiratorii şi ganglionii limfatici din zona subcutanată. Mamiferele nu sunt peşti dar nici euglena verde nu face parte din clasa a doua B. La Rio se dansează în draci pe Samba şi zâmbetul tău strâmb mă substituie subit sub saboţii de pe spate ai automobiluilui tău Seat. Să zicem că nu ne mai zicem cum ne ziceam alaltăieri atunci când Zoe a zbierat la zidarii de pe zidul Berlinului ca să-l dărâme mai repede. Şi ce mai zici?

Descendenţii lui Ştefan cel Mare s-au întrebat unde şi-a lăsat acesta averea. A trebuit să treacă mai multe secole până la descoperirea tezaurului de la Pietroasele pentru a se da o nouă semnificaţie perioadei în care a domnit. Mormintele rupestre din imediata vecinătate relevă o deosebită preocupare a băştinaşilor pentru cultura de viţă-de-vie şi pentru industria viticolă. Merită de luat în seamă şi tradiţia apiculturii în zona de deal a Subcarpaţilor de curbură. Monedele misterioase descoperite în mormântul lui Zalmoxis anticipează perioada domnitorului moldav şi pune într-o nouă lumină descoperirile precedente făcute în albia râului Ialomiţa. Cercetătorii avertizează că numeroase alte vestigii pot dispărea pentru totdeauna dacă nu vor fi investiţi bani pentru continuarea cercetărilor pe Valea Trotuşului. Acolo s-ar afla mumia lui Mihai Viteazu şi a altor domnitori din Ţara Românească, Moldova şi Ardeal. Motivul invocat de Comisia Arheologilor este că în fiecare zi continuă să cadă stânci de pe versantul sudic astfel că va fi din ce în ce mai greu de depistat urmele vestigiilor. Modalitatea prin care aheologii investighează zona este cea folosită de către descoperitorii mumiilor egiptene şi anume cu izotopi de carbon 2. Soluţia pe care au propus-o cei de la Universitatea din Lepzig a fost diferită şi de aceea au apărut unele dispute între cercetători. Unii argumentează că metoda cu carbon2 ar periclita obiectele, astfel că nu ar mai putea fi vizibile eventualele scrieri lăsate pe ele. Ceilalţi susţin că dimpotrivă, metoda propusă de ei ar menţine o densitate mai mare a elementelor chimice neutre şi decriptarea ar fi mult mai probabilă. Universitatea Bucureşti a propus o metodă mixtă folosind elemente din ambele soluţii propuse. Locuitorii din zonele afectate de şantierul arheologic umează să fie despăgubiţi cu sume importante pe măsură ce Guvernul deblochează fonduri pentru acest proiect de anvergură. Sumele ce urmează să fie investite în acest proiect depăşesc orice aşteptări. Dacă iniţial se vorbea de doar câteva sute de milioane de euro, acum managerul de proiect Aurelian Protopop afirmă că are promisiuni de ordinul câtorva miliarde de euro. Şantierul va dura cel puţin 10 ani după spusele profesorului Marinache Sârbescu, cel care conduce echipa de cercetători.

Meritele celor care merg în fiecare duminică la biserică se regăsesc şi în dogmatismul timpuriu al iconoclaştilor. În paralel cu aceasta, s-ar putea să mă înşel în legătură cu soarta micilor întreprinzători. Aceaştia pot merge mai departe în direcţia descrisă de guvernul federal şi ar putea astfel ieşi din marasmul economic în care se zbat. Cetăţeanul de rând îşi poate duce liniştit câinele la plimbare. Se poate întâlni în parc cu acea blondă irezistibilă căreia ar vrea să-i spună cât de bine arată. Dar la urma urmei ce rost are să-i spună? S-ar putea să nu aprecieze. De fapt cel mai probabil nu va aprecia ci dimpotrivă. Va considera că a mai cucerit pe cineva.

Sursele sale de informare sunt din ce în ce mai puţine. Neşansa unora de a primi acea scrisoare deschisă din partea societăţii civile a generat nemulţumirea generală în cadrul Consiliului de Administraţie al firmei noastre. Detetestabil este şi faptul că muncitorii şi patronii se înţeleg de minune când vine vorba de bani. Este poate greu de crezut dar aşa se întâmplă uneori. Munca de jos este foarte bine plătită dar şi cea de sus.

Nu vine muntele la Mahomed ci Mahomed la munte. Ne place tuturor să mergem la multe şi să ne dăm cu schiurile. Au apărut noi pârtii. Poţi să-ţi iei şi abonament pentru a beneficia de reduceri la telescaun. Picioarele rupte sunt ceva la ordinea zilei. Mulţi se miră dar majoritatea nu. Tragedia unui om accidentat nu poate fi împărtăşită. În astfel de locuri doar bucuria poate fi împărtăşită. Oamenii nu au venit să afle despre accidente. Cine se accidentează aproape că dispare din realitate. Adevărata realitate este distracţia pentru ei. Dacă te accidentezi nu rezonezi cu mediul ambiant.

Metodele moderne care se practică la nivel de minister se răspândesc cu repeziciune şi în teritoriu. Structurile intermediare rămân blocate în mentalitatea trecutului. Moştenirea lăsată de ceilalţi se resimte în prezent. Socotind după aspectele puse în evidenţă de marii analişti, evoluţia ulterioară a mulţimii reflectă o profundă dezamăgire. Secretele au devenit ştiri de televiziune. Nimic nu mai poate fi ascuns de aceşti devoratori ai adevărului oficial. Meseria lor este să întrerupă metempsihoza cotidiană manifestată în spaţiul public. Nonviolenţa sacerdotală s-a uzat în timp. Totuşi, locatarii palatelor se întâlnesc pentru a dezbate tema esenţială a monologului acelui actor necunoscut.

Somptuasele încăperi sunt pline de doamne şi domni bine îmbrăcaţi care încearcă să iasă în evidenţă cu ceva. Încearcă de asemenea fiecare să fie spontan sau să pară spontan. Dar ca să pari cu adevărat trebuie să fii. Parfumul care se răspândeşte este amestecat cu mirosul de fum care iese din pipele bărbaţilor. S-ar putea spune că atmosfera relaxantă se prelungeşte la nesfârşit. Medaliile veteranilor strălucesc în lumina gălbuie a candelabrelor de cristal. Senzaţia de plictiseală începe să-i cuprindă pe cei mici care se uită ciudat la pălăriile doamnelor.

Socotesc eu că motivul central al bicentenarului sărbătorit astăzi se datorează comisiei centrale a instituţiei orgnizatoare. Sentimentul  patriotic a fost puternic pus în valoare de  tablourile zugrăvite de pictorii renascentişti. Determinismul se manifestă astfel dinspre instinct către conştiinţă.

Soluţia ar fi decapitarea instituţiilor centrale, atât cele independente cât şi cele controlate de grupul celor de la Helsinki. Memoria colectivă ar putea fi activată după o îndelungată amnezie. Serviciile secrete studiază posibilitatea de a interveni în evoluţia evenimentelor din ultima vreme.

Să vedem ce se va întâmpla.

Versatilul inginer de sunet încearcă să mă convingă de năstruşnicia poantelor lui. Se tot dă mare că vara trecută s-a îndrăgostit de o puştoaică blondă şi au mers împreună la mare. Nu prea îmi vine să cred, la cât succes are el la femei în general. Mă toacă tot timpul la cap că el e cool şi că ştie să vrăjească o femeie. Aaaiurea! Nu pun botul la aşa ceva. Mă nemulţumeşte, de asemenea, creasta pe care şi-a făcut-o din dorinţa de a epata. Unii nu se mulţumesc doar să fie proşti, mai vor să şi arate. Mă doare în cot de ce cred oamenii sau cum sunt ei prin interior dar atunci când vrei să dai pe afară mă apucă groaza.

Nemernicia s-a născut la sat, aici la câmpie. Nu contează cât de lung ai paltonul ci contează câte partide de poker poţi juca pe noapte. Mă disperă în ultima vreme că atunci când mergi într-un bar din Slobozia toată lumea joacă poker sau mai rar table. Oamenii ăştia nu au altă grijă decât banii. Nu au cuvinte suficiente să poarte o discuţie. Aş face nişte seminarii aşa cum obişnuiam în anii când eram student. Eram cu gaşca în Grozăveşti şi ne gândeam la o temă de discuţie. Puneam jos la avizier un anunţ cu seminar la camera 512 din căminul C. Veneau şi studenţi necunoscuţi. Se făceau discuţii foarte interesante şi în acelaşi timp ne şi alcoolizam. Înainte, în timpul sau spre sfârşitul discuţiilor făceam o mică chetă să luam băutură.

Mergem înainte şi nu ne uităm înapoi. Bate toba mare. Stai pe scaun şi te roteşti când spre dreapta când spre stânga. Este uluitor acest peisaj mirific plin de flori cu petale fumurii curgând alene către Delta Dunării. Debarcaderul cu nuanţe albăstrii ţi se întipăreşte pe cortex fără să vrei. Cocorii şi lăcustele nu se întâlnesc în aceast tablou. Mai devreme sau mai târziu s-ar putea să mergem pe jos,  indiferent de cum va deveni vremea. Setea de cunoaştere se răspândeşte cu repeziciune către toate punctele cardinale dar şi în sus şi în jos. Metoda de predare se pretează la mai multe revizuiri tehnice din punct de vedere administrativ. Mormolocii s-au născut în apa dulce amăruie a râurilor montane din amonte de muntele Fuji.  Membrii trupei de jazz locale s-au hotărât să pescuiască vreo doi mormoloci şi să-i pună într-o glastră. De acolo ar dori ei să-i poată pescui din nou atunci când le va veni cheful, fără să mai fie nevoiţi să urce tot echipamentul în maşina lor 4×4 şi să plece în trombă către zona de pescuit, aceasta fiind la zeci de kilometri depărtare de prima aruncătură de băţ.

Soarta copiilor fără adăpost este analizată zilnic de posturile de televiziune. Blonda de la ştiri ne dă de ştire că ştiuca s-a încecat în lacul Techirghiol. De acolo încearcă să o salveze o echipă de scafandri specializaţi în astfel de acţiuni la limita dintre viaţă şi moarte. Mare le-a fost mirarea când au descoperit sute şi mii de astfel de vietăţi care încă se aflau în viaţa. Operaţiunea a decurs în parametrii prestabiliţi şi toată lumea trăieşte bine mersi până la adânci bătrâneţe. Şi-au văzut şi nepoţii la nunta lor. Sturionii cu ochi de fosfor pot fi întâlniţi în catacombele adâncurilor de după dâmburile dealurilor submarine.  Se reunesc în aşa-zisele serate abisale pentru a bisa a nu ştiu câta oară aceeaşi melodie abisală a celor de la formaţia The Abbys. Muzica le rămâne în branchii până trârziu în noapte. Chiar a doua zi când pleacă fiecare către locul său de muncă răsună parcă surd basul şi cu toba mare într-un adânc abis de nedescris.

Imi atrage atenţia cineva din spatele meu că ar trebui să mân mârţoaga mai tare întrucât soiurile de cartofi se pot incrucişa cu cele de salată verde şi ceapă. Munca în terenul de flori nu este dintre cele mai de soi. Solariile de dincoace de graniţă se avântă către marginile de răsărit la fiecare boare de vânt. Mocnit, frunzele ruginii se zbenguie în razele senine ale celorlalte ceruri. Mângâierea rece a pelicanului te urmăreşte zi şi noapte neîncetat iar melancolia fluturilor de  mătase te înfăşoară din cap până în picioare. Nu e nevoie să nechezi. Calul galben venind înspre tine te străpunge în inimă cu cornul lui de argint. Mânia te face să devii multicolor la auzul cocorilor în zbor care vin de-ntunecă pământul. La Nicolpole s-au strâns nenumărate gângănii pentru a devora cina cea de taină a mumiilor egiptene dând alene din cozile lor încolăcite de-a lungul drumului plin de colb. Ţi se strepezesc dinţii din cauza sticlei ronţăite pe nerăsuflate în prima zi din luna lui cuptor. Sonorităţi antice se suprapun cu cele autohtone precum şalul tău albastru zdrăngăne peste bolovanii de pământ negru la ciocnirea dintre cutiile de conserve şi peşte. Semănăturile de primăvară răsar de parcă cineva le împinge spre margini nepătrunse de orice fiinţă creatoare de unelte, de la cele mai neînsemnate până la cele mai mari dintre speciile de rinoceri. Memento mori spunea bătrânul marinar agăţat în catarg cu gândul la broasca aceea ţestoasă din insulele Galapagos. Mereu şi mereu aceeaşi imagine de coşmar te umple de groază şi de fiori ca şi florile răsărite imediat ce le-ai răsădit şi le-ai udat. Ca o vioară cu sunetul ei suav te trădează floarea soarelui şi coada şoricelului, fără să mai punem la socoteală defectele cauzate meseriei de actor. Meningita e la creier iar tu nu crezi ce ţi se spune sau ce ţi se face până nu te dai cu capul de pragul de sus al albastrelor zări încuiate în abisuri asurzitoare ale noianului de comete apărute înaintea zorilor acelei zile cutremurătoare.  S-a umplut aerul de mireasma purpurie a cântecelor ţigăneşti şi franţuzeşti cântate din balalaica dezmierdată de tine şi de fraţii tăi mai mari fără măcar să afle cineva ceea ce de fapt tu nici nu ştiai de ce s-a întâmplat aşa şi nu altfel. Devreme ce înţeleptul nu se cunoaşte după secularele sale urme de păr pe limbă s-ar putea ca nici acela care crede ceea ce i se spune să nu mai contenească cu bârfele pe la colţuri despre femeia despletită după dealuri şi în timpul războiului de 100 de ani. Mai bine mort decât să umbli pe la monjarden şi să-l arunci pe bubico pe fereastra vagonului trenului de plăcere şi de durere totodată, că aşa e viaţa. Nu numai plăcerile ne umplu viaţa dar şi droaia de gâşte stelare ale celorlalte lumi paralele cu bisectoarea unghiului de 333 de grade Celsius.  Mestecenii pe sub care ne plimbam odinioară s-au spulberat odată cu pulberea de materie cenuşie şi vişinie şi leşie din cenuşă şi bronz proaspăt şters de praf cu o cârpă umedă la subsuoară.

Să zicem că toată iarna este aşa dar nu de asta ducem noi grijă. Este în firea lucrurilor ca memoria colectivă să ucidă orice boare de vânt. Meseriaş, nemeseriaş, undele scurte tot se prind pe ici pe colo. Avertizarea de cod galben vine într-un moment de cumpănă între cele două tabere adverse. Una urcă şi alta coboară. Verosimilul s-a coagulat înspre dreapta iar mecenatul zdruncină gândirea occidentală. Omeneşte e să ai înţelegere faţă de puii de leu, în sensul că trebuie să ştii să zumzăi cum trebuie la apelurile de seara şi de dimineaţa. Mandatul de premier urcă în sondaje şi se delectează cu o cafea fierbinte fără să se ţină seama de iniţialele tatălui. Morocănosul şi leneşul au fost întotdeauna prieteni în ciuda faptului că berea de Bistriţa se goleşte instantaneu la apariţia celorlalţi participanţi la acţiune.  Violenţa se zice că bate câmpii la ora de chimie şi nu le dă de furcă nici celorlalte elemente din tabelul lui Mendeleev. Litiu, Sodiu, Potasiu, Rubiliu, Cesiu, Franciu, etc sunt cele mai căutate flori de păr din zona de sud-est a Ţării Oaşului. Perfect mincinos este cel ce gângureşte gângurituri printre firimituri de taină, de seara până spre amiaza mare. Peretele alb şi ceaţa deasă sunt moartea căprioarei la ceaslovul neamurilor surde şi la îndemnurile socialiştilor. Verde brotăcel încape într-o singură frază. De la cei mai mici până la capătul străzii dinspre răsărit.  Asta e, merge şi aşa. Ce-are aşa? Dă-i bătaie!

Tot ce trebuie să faci când cineva te strigă e să nu răspunzi. Pentru că ar putea fi cineva cu care nu ai vrea să ai de-a face. Faci ce vrei când pleci de la serviciu. Te întâlneşti cu cine vrei, bei o bere şi apoi acasă. Nu contează ce iese la inventar. Totul e să se cânte la nunta ta. Oricine vede ce este înăuntru se minunează pentru că nu a mai văzut aşa ceva. Dar ce ne interesează pe noi de alţii când în ograda noastră se face trafic? Mai multe nu pot spune, de fapt nu am ce să spun. Cultele din România se confruntă cu o instabilitate sporită pe scara Richter. Mai devreme era să scap ceva dar mă abţin. Unele fete se ţin de şotii. Se joacă uneori cu focul fără să ştie. Murmură prin spate dar nu au nicio şansă. Momentul este oportun pentru o nouă informare asupra celorlalte nevoi ale populaţiei. Se înţelege de ce. Memoria ne joacă feste şi asta nu se întâmplă de azi de ieri. Lenea e cucoană mare dar şi celelalte instituţii ale statului. Mocirla în care ne zbatem se duce unde nu trebuie şi apoi se întoarce pe acelaşi drum bătătorit de mii de ani. Se ştie că şcolarii se uită după colegele lor dar nu au nicio şansă. Sunt trataţi cu indifernţă. Deunăzi s-a zis că doi plus doi egal cu patru. Şi aşa a fost. Nimeni până recent nu a îndrăznit să comenteze. Doar cei veşnic oropsiţi de lege. Vinerea şi sâmbăta mergem la lapte să ne luăm raţia. În celelalte zile nu mai mergem deşi am vrea s-o facem. Asta e viaţa, când merge merge, când nu, nu. N-am ce zice. Bravos naţiune.

Unde dai şi unde pute. Se spune că deseori când treci pe lângă un cal se uită la tine cu nesaţ. Doar se spune nu se şi face. Oricine se gândeşte că poate reuşi în tentativa de lovitură de stat se pune rău cu cine nu ştie. Sau poate cu cine ştie dar în orice caz nu se pune bine. Stropii care te împroaşcă dis-de-dimineaţă pe trotuar ar putea să nu-ţi şadă bine la servici. Şeful ar putea să-ţi spună: Ce-i cu tine azi? Treci la treabă! De ce ai întârziat? Asta e cu şefii. Multe au mai făcut şi alţii până să reuşească să treacă peste pod. La un loc cu economia de piaţă este şi simfonia I a lui Procofiev. Personalitatea lui Ion Iliescu se zice că te doboară la prima vedere. Unde mai pui că e şi coana Leana prin preajmă. Secolul XXI a fost mai bun dar să vedem cum facem cu războiul peloponeziac. Dacă te dai mai încolo începe să-ţi miroasă a votcă roşie iar perele stau să cadă din pom. Maşina mea se învârte într-una de parcă s-a dat la ea un şoricel. Tup ţup, ţup ţup zice lupul de după uşă iar pisica se linge pe labe mulţumită. Marele zid Chinezesc se construieşte continuu iar Marea Roşie se retrage din Fâşia Gaza. Să fii laş e uşor, e mai greu să-ţi termini temele la timp. Verbul a fi s-a zis de multe ori însă cauza morţii nu s-a descoperit încă. Se cercetează penal toate grădinile ecvestre pe deasupra şi pe dedesupt. Prin părţile noastre a sosit anotimpul roşu al vacanţelor păgâne din timpuri imemoriale. Stop!

Oricine spune că e cinstit minte. MInciuna mişună peste tot. Una e să fii cinstit şi alta e să fii mincinos. Unora le place să se complacă. Altora nu. Mereu şi mereu ne întrebăm: Când mai vine şi autobuzul ăsta? Creierul meu se dilată din ce în ce pe măsură ce se încălzeşte în cameră. Moartea vine pe bandă de magnetofon. În zări albastre se întrezăresc razele soarelui. Se ştie că nu mereu poţi pune punctul pe i şi nu mereu poţi să ajungi acasă cu toţi banii pe care i-ai luat de la muncă. D. se linguşeşte şi acum. I-am arătat, dar nu a vrut. Se spune că nu e bine să arăţi când te superi pe cineva. Mereu se strică vremea asta. S-a zis cu noi. Vremurile se schimbă şi ne schimbăm şi noi. Treaba mea e să zic şi să spun ce gândesc, mai ales atunci când dorm. Tastele mele mă dor de mor. Blog bloghereala mea. Ursita urlă în urma mea şi câinele latră înaintea ta. Devreme ce nu toţi elevii se întreabă, nici tu nu te întreba. Altceva am vrut să spun alaltăieri la tine când am venit la cafea. Seceta se prelungeşte şi gaina ciuguleşte. Purceluşul sare vioi către fereastra ta. Iar eu cânt o baladă la scara de vis-a-vis. Nu contează cât de lung ai părul ci contează altceva. S-a prefăcut în celelalte şi nu în astea. Sfecla e zahăr este cea mai bună pentru afecţiunile de inimă. Ah, inima mea. Merge câinele în urma mea şi pisica în faţa mea. Stop!