Am ales acest titlu atunci când am fost la un concert de muzică clasică în Slobozia la sala Consiliului Județean. Am fost plăcut surprins să ascult pe viu compozitori clasici în orașul meu natal. E cu totul altceva când participi la un concert decât atunci când asculți acasă, oricât de bune sisteme audio ai avea. Am mai mers apoi și la următoarea ediție a spectacolului. A fost ceva care se chema gen master class de dirijat cu participare internațională. Majoritatea dirijorilor erau debutanți, chair studenți în țara lor, dar a fost super pentru Slobozia. Cu câteva zile înainte avusese loc un mare festival de manele în Slobozia, de aceea am ales titlul ăla. În plus, muzica preferată a majorității locuitorilor urbei este maneaua. Cred că maneaua ar trebui tratată ca orice altă adicție, iar copiii ar trebui protejați de expunerea la ea. Din păcate, e promovată la greu chiar și în școală, iar promotorii săi țintesc mai ales vârstele mici. La concertul acela mi-am luat o grămadă de notițe despre fiecare protagonist. Voiam să scriu chiar o cronică, dar mi-a fost lene după ce am ajuns acasă. E păcat că muzica poate avea un rol atât de direct în educația tinerilor. E păcat cum în întreagă generație s-a corupt în halul ăsta încât nici nu au idee despre altfel de muzică. Evenimentele cele mai importante din viața românilor sunt însoțite de manele, la botez, la nuntă, la banchet și la toate celelalte petreceri. Maneaua este liantul social principal al societății românești actuale. De aceea, relațiile sociale sunt guvernate de valorile promovate de manea, adică șmecheria. Pentru a fi apreciat în societate trebuie să fii sau măcar să pari șmecher. E un furt cultural de dimensiune națională. Atrag atenția celor care se ocupă de educație în țara asta că mijlocul prin care se pate îndrepta atitudinea tinerilor este muzica. Orice tânăr se regăsește într-un anumit gen de muzică. Pentru adolescenți muzica este esențială.

Well, here we are! The first day of 2018. For my people it’s an important year that marks the celebration of 100 years from the unification of the three Romanian provinces: Wallachia, Moldavia and Transylvania. The first two had been united since 1859. I think it was crazy at the time. It was a lot of euphoria throughout the three provinces. 1st of December 1918 is by far the most significant date in the history of this country because, basically, it’s its birthday. I know as a state this country is pretty young. However, according to most historians, Romanian people have its roots in the ancient Dacia that was conquered by Romans during the emperor Trajan. This is why the Romanian language is a latin one. Most of its words are of Latin origin. A lot of words are of Slavic origin, as well. Still, we are not Slavic like most people around us. These one hundred years have been full mostly tragic events, because of the World Wars and then the communism. The country of today doesn’t look like it looked at 1’st December 1918. Some territories from East have been ripped off by Soviet Union after World War II as they agreed with the great winning powers at the time. 

Cei care stau pe margine, haterii, spun că cei care au ieșit în stradă nici nu știau pentru ce au ieșit. Păi da, dacă stai și te uiți la televizor, asta înțelegi. Cei care au ieșit în stradă sunt o masă amorfă și eterogenă. Mulți oameni nu se pricep așa bine la comunicare.

Whatever. Nici nu știu ce am vrut să spun aici. Încerc să reeditez postări vechi. Acum e 5 octombrie 2025. Mai bine las postarea așa cum e.

Mulți au fost surprinși de rezultatul din alegeri al Alianței petru Unirea Românilor, o formațiune politică apărută cu foarte puțin timp în urmă. Dar ce perspective are acest partid? Se spune că ”what goes up must go down”. Să nu ne facem iluzii. Ascensiunea lor a fost posibilă pe fondul incertitudinii create de criza madicală Corona-Covid 19. Era normal ca oamenii să fie dezorientați și nemulțumiți de limitarea libertății lor, iar AUR a profitat tocmai de acestea.

ideologie

Ideologia sa e un fel e conservatorism de baltă de tip Putin. Chiar dacă afirmă că susțin apropierea de occident, prin luările de poziție a demonstrat că în realitate nu e așa. Acest partid s-a așezat pe locul lăsat liber de PRM prin moartea liderului său CV Tudor. Acel partid nu avea cum să reziste fără liderul său suprem pentru că era construit pe model ceaușist. După ce a murit Ceaușescu, România s-a prăbușit, la fel și PRM. Alegătorii PRM au supraviețuit însă și nu s-au mai regăsit în niciun partid aflat în parlament iar AUR a venit cu un mesaj foarte asemănător așa că l-au adoptat cu bucurie. E posibil să reziste în parlament pentru că Simion e încă tânăr. Totuși, acesta nu pare un lider autoritar precum CVT, însă pot apărea sciziuni așa cum deja s-a întâmplat cu despărțirea de Șoșoacă. Aceasta a fost utilă doar în campania electorală, în ”perioada anti-sistem”. Acum deja fac parte din sistem și nu au niciun interes să critice sistemul pentru că tocmai acesta a făcut posibilă ascensiunea lor în parlament. Într-un sistem politic sănătos și așezat nu au cum să ajungă senatori și deputați niște anonimi care nu au nici măcar prea multă experiență profesională, cu atât mai puțin experiență politică. Pentru cei mai mulți dintre parlamentarii AUR vestea intrării partidului lor în parlament a fost o adevărată pleașcă la care neam de neamul lor nu visaseră.

cadre

Oamenii de care s-a înconjurat Simion după ce a făcut partidul pentru a-l propulsa în parlament au fost cei care nu erau reprezentați de când a murit CV Tudor.

Ambiția liderului

idealul unirii

Maniera prin care organizația lui George Simion și apoi partidul AUR a ales să militeze pentru idealui unirii mi se pare cu totul contraproductiv. Pur și simplu compromite cauza prin manifestările agresive sau poate prin atitudinea lipsită de strategie. Acțiunile lor nu fac decât să îndepărteze posibilitatea unirii celor două state românești. El a găsit inițial nișa asta pentru a atrage sponsori la fundația pe care o înființase. S-a gândit și el să facă o fundație pentru că putea astfel să atragă bani de la bănci sau alte firme și să cheltuiască în numele firmei, probabil.

origine

Acest partid provine dintr-o organizație non-guvernamentală înființată de George Simion care milita pentru unirea Republicii Moldova cu România. Ei au organizat mai multe manifestații de stradă în perioada aceea și m-au convins și pe mine o dată să merg cu ei la Chișinău. A fost interesant dar mi s-a părut ceva ciudat în comportamentul lui George Simion. Chiar am stat cu el la masă la un popas. Autocarul a plecat din București și pe mine m-a luat de la Urziceni. Am plătit drumul și ei s-au descurcat de cazare din sponsorizările pe care le obțineau. Cred că am făcut cunoștință cu el. M-a prezentat cineva, parcă, atunci când am stat la masă. Erau și alți lideri. Pe mine de la Urziceni m-a luat într-o mașină mică și la un moment dat a trebuit să-l ia și pe George de pe drum la un popas. Acolo am stat la masă cu ei. Eu m-am mutat în autocar și el mi-a luat locul în mașină, parcă țin minte. Cel mai bine țin minte că Simion s-a așezat pe tableta mea în mașină și mi-a crăpat-o. Nici nu mi-a zis dar am descoperit eu ulterior. În rest nu am mai avut intersectări cu el. După episodul cu tableta nici nu voiam să-l văd. Nici eu nu i-am zis pentru că am considerat că a fost vina mea că am lăsat tableta pe scaunul din mașină iar el a venit și s-a așezat direct pe ea. E scuzabil pentru că era deja noapte la ora aia. Nu contează. Ăsta e un fapt divers. Chiar înainte de asta, atunci când am stat cu el și cu ceilalți la masă, am simțit o repulsie față de el pentru modul cum vorbea și se comporta. Mi se părea că era plin de jmecherie și asta contrasta enorm cu imaginea publică care cât de cât o avea încă de pe atunci.

Ce cred eu despre el? Cred că se săturase de activitatea civică și s-a gândit că dacă tot și-a făcut o oarecare imagine publică, de ce să nu profite și poate ajunge parlamentar european. Așa s-a gândit să candideze independent. Nu a reușit și s-a gândit că principalul motiv a fost că nu a avut un partid care să îl susțină și așa a transformat ONG-ul într-un partid. Oricum ăia din organizație erau niște oi docile pe lângă el pentru că așa i-a ales. Așa a ajuns AUR să participe la alegerile din 2020 și să intre în parlament. Fiind plin de oameni tineri care îl urmau peste tot, i-a pus pe câțiva să facă propagandă pe Facebook. Aveau destulă experiență din perioada în care organizau manifestații pentru unirea cu Basarabia.

Nu avem timp de nimic. Mereu ne plângem că nu avem timp. Uneori e o formă de a refuza ceva sau pe cineva într-un mod mai elegant. ”Te rog mă ajuți în cutare chestie?”, ”O, cu cea mai mare plăcere dar, din păcate, timpul mă omoară. Aș vrea dar nu pot, crede-mă. Nu am timp.” Uneori spunem că nu avem timp, când de fapt nu avem bani. Există și expresia ”Nu am timp” simultan cu frecatul degetelor care semnifică banii. Cum să facem să folosim mai bine timpul e o întrebare la care răspunsul face un milion de dolari. De fapt cea mai importantă resursă a noastră e timpul. Din păcate ne dăm seama de asta pe măsură ce înaintăm în vârstă și realizăm că ne rămâne din ce în ce mai puțin timp de trăit. Cine naiba se gândește la sfârșitul zilelor? Ne place să trăim clipa fără gândul la ce urmează. Cred că cel mai intens putem trăi clipa atunci când conștientizăm la maxim atât trecutul cât și viitorul. Eternitatea poate fi experimentată astfel în fiecare clipă trăită la maxim. Conștientizarea vieții limitate ne impune să luăm decizii raționale în legătură cu folosirea timpului. Dar nu se întâmplă, cel puțin mie nu prea. Las timpul să treacă în voia lui și mă trezesc mâine, poimâne, la anul. Totuși sunt tot eu, în cea mai mare măsură. Poate am și uitat cine eram ieri sau anul trecut. Da, chiar așa, când mă gândesc uneori la trecut nici nu mă recunosc. Nu îmi vine să cred că am făcut eu cutare chestii sau că am reacționat într-un anume fel. Atunci ce mai înseamnă eu dacă nu mă recunosc în timp ca fiind același? Greu. Hai să trecem peste asta. E vorba de timp. Folosim cuvântul timp și în sesul de vreme. ”Cum e timpul afară?” ne întrebăm dimineața înainte să ieșim din casă pentru a ști cu ce să ne îmbrăcăm. Dar niciodată nu ne întrebăm ”Cum e timpul înăuntru?”. Chiar, interesantă întrebare, nu? Mi-a venit acum în cap. Spunea un filosof că timpul interior e durată. Bergson, mi se pare. Timpul exterior e obiectiv, ca la Newton, ca și spațiul exterior. Sper că nu am zis o prostie. Chiar, există spațiu interior și spațiu exterior? Cred că da. Așa cum există infinit exterior și infinit interior. Dar să nu divagăm. Deci, vorbeam de timp. Sunt unii filosofi contemporani care vorbesc de călătoria în timp și chiar sunt priviți cu seriozitate. Care timp? Am citit ceva despre asta mai demult dar nu am înțeles mare lucru.

Gata, mai aberez și altă dată.

România, țara mea de glorii, țara mea de dor. Ei, na. O țară ca oricare alta. Nu idealizez ținutul natal. Să analizăm realist situația noastră. Înainte de a fi români sau orice altă nație, suntem ființe, oameni. Dacă la un moment dat locul în care te-ai născut nu se mai potrivește cu nevoile tale, pur și simplu pleci. Bineînțeles, cel mai probabil, într-o situație normală, tara în care te-ai născut îți oferă mediul cel mai la îndemână pentru a te dezvolta ca persoană. Dar momentan, pentru mine nu. Relațiile sociale sunt viciate. Oamenii nu au încredere unii în alții pentru că se minte și se fură în fiecare secundă. Nu știu ce ar trebui să se întâmple să se schimbe ceva pentru că un om onest e pur și simplu călcat în picioare de mediul social. Ar trebui să se sacrifice cineva pentru ceilalți. Dar cine e dispus să renunțe la propria viață pentru ceilalți? Poate s-ar găsi cineva dar nu cred că e suficient unul sau doi sau nici măcar o sută sau o mie. Sistemul social e viciat în esența lui pentu că tot edificiul social se bazează pe relațiile interpersonale, se zice pe famile. Cred că valorile familiei au avut de suferit în ultimii ani. Familia în România e coruptă, animalizată. Părinții se mint reciproc. Fiecare crede că îl controlează pe celălalt. Iar copiii sunt învățați să fie șmecheri. E un cerc vicios, valorile familiei sunt corupte de societate în general și invers. Nu știi de unde să o apuci ca să schimbi ceva în bine. E o boală socială.  Numai din exterior se poate schimba ceva și de-aia sper că UE, așa cu minusurile ei, ne poate scoate din rahat. Acum se dă o mare bătălie pe justiție. Eroina luptei este, bineînțeles, Codruța Koveși. Nu știu cât și-a dorit ea să joace rolul ăsta, mai mult cred că s-a trezit, pur și simplu în el. Ideea e că Dumnezeu nu doarme și lucrurile nu pot rămâne așa. Răul e întotdeauna contradictoriu și autodistructiv. Koveși nu e o Maica Domnului dar are de dus lupta asta în care s-a angajat. Nu are altă opțiune pentru că altfel o mănâncă borfașii de vie. Sunt ca niște câini însetați de sânge. Oamenii ăștia care au furat au construit lumea asta falsă în care românii trăiesc.

Am rămas uluit la o emisiune de la Radio Campus, când am fost înjurat în direct de către ”invitatul permanent”, ENCIU MIHAI. De o vreme, acest Zoro al presei locale taie și spânzură la radioul local din Slobozia, care se bucura odată de oarecare respectabilitate. În emisiunea cu pricina, care era transmisă în direct pe Facebook, Enciulică își dădea, ca de obicei, cu părerea în toate domeniile și în toate direcțiile, iar gazda emiisiuniii, DAN URJUMA îi ținea isonul și se minuna cât de deștept este. Cei doi imită foarte bine  personajele principale dintr-o cunoscută piesă de teatru a lui Caragiale. Enciu de obicei joacă rolul lui Conu’ Leonida iar Dan Urjuma este Efimița. ‘Conu Leonida’ a făcut remarca în emisiunea respectivă că ”justiția stă capră”.  Mi s-a părut puțin deplasat și am întrebat și eu pe pagina lor de Facebook dacă nu cumva și presa locală ”stă capră”?. Mesajul meu a fost citit în direct de către ‘Efimța’ iar Conu Leonida a reacționat, tot în direct, ca un gherțoi. A zis: ”Mă-sa și cu ta-su stau capră”. A  fost vizibil enervat de comentariul meu, dar nu s-a putut abține să nu înjure ca la șatră. E adevărat că Efimița a încercat să-l calmeze dar tot dând în continuare din coadă pe lângă el. După aia a început să-și aducă aminte de mine cu mai bine de 10 ani în urmă când am publicat un articol într-un ziar local. Primarul murise de curând iar eu din greșeală am scris în articol numele mortului în loc de cel al noului primar. Chiar Enciulică m-a sunat atunci, în urmă cu mulți ani, într-o emisiune la Campus, să mă ia la mișto dar nu a avut cum pentru că am recunoscut simplu că a fost o greșeală și că nu exista nimeni să se ocupe de corectură la ziarul la care scriam.  I-am recomandat lui Conu Leonida să se intereseze mai degrabă de problemele rromilor pentru că și el face parte din etnie, dar nu își asumă apartenența. Mult mai indicat ar fi pentru el să meargă pe la Bora sau Bărbbulești și să facă reportaje din comunitățile etnice de acolo. Aștia doi, Enciulică și Urjuma, sunt dintre aceia care cred că un jurnalist este mai bun dacă are multe păreri, indiferent de studii sau experiență. Sunt sigur că dacă le-aș cere să scrie o știre sau să spună ceva despre genurile presei nu ar ști.  Din păcate e plină presa de cei ca ei.  Aceștia ajung în cele din urmă să facă un fel de circ și să se pună în slujba unora cu bani din politică pentru că altfel ar muri de foame.  Foamea îi va determina să manipuleze opinia publică după bunul plac al celui care îi plătește. Asta s-a întâmplat și cu măscăricii de la Antena 3, România TV sau Realitatea. S-au făcut jurnaliști fără să învețe cu  ce se mânăncă domeniul. Au crezut că e important doar să apari pe sticlă. Mai toți au obținut joburile prin nepotism. Mai grav e că alții, care chiar au învățat, dacă vor să-și facă meseria, nu au loc de ei.  Patronii de presă de la noi sunt oameni cu interese politice și au nevoie de măscărici de acest gen. De aceea unii ajung să câștige foarte bine de pe urma prestației lor. Am crezut că în timp lucrurile se vor schimba în bine dar din păcate calitatea presei în România a scăzut.

It’s been a while since I wrote here last time. 2017 is ending tonight. I’ve been through a lot of things this year. It was a totally different year from the previous ones for me. There were some changes in my life, professionally and  personally.  All in all, it was better than 2016. I’m not getting into details but I can say that I have grown a bit. There were some tough moments at the end of the year but I took it as an opportunity to learn more from my experience. And I have really learned. They say we are defined by our relationships with others. Yes, I have to work on that. I have been focused more on me and less on my relationships with the others. Yeah, I’m a self centered person. As you guys can see I use a lot of times ‘I’.  Probably the best thing to do the next year would be to open myself more towards the others. But I have to be cautious cause the other might not be what he or she seems to be. I don’t feel older at all. Actually I don’t feel the time. It’s like I live out of time. Probably I’m a bit out of reality.  Happy New Year!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!